Sau...

Unde esti? Te simt din ce in ce mai departe...Nu ma striga acum! Incerc sa imi dau seama daca intr-adevar existi...Nu te-am vazut niciodata.Vreau sa te vad. Stai! Vreau? Nici eu nu stiu...sau...
Zambeste!Imi place cand zambesti! Stai! Eu nu te-am vazut...zambesti? Acum? Dar acum?...
Ma auzi? Eu iti aud respiratia. De ce taci? Pana acum ai vorbit. Hey! Stiai ca vorbele tale dor? Si rasul tau doare...Opreste-te! Nu mai vreau sa razi! Doare...
Agonie? Poate, dar niciodata din vina ta. Inca nu stiu daca existi...Existi? Hey! Mai spune ceva...da-mi un semn sau...sau...sau mai bine nu...

Think about it...

Now I understand...

I'm afraid of myself...

...

Nu am mai postat de mult timp...




Sunt obosita si mi-e frig...




Am nevoie de o perna si de nimic mai mult.

99 things...

1.Hachiko doesn’t like this game at all but she can’t do anything to stop Senko’s evilness
2.Hachiko is thinking what to say about her
3.Hachiko’s real name is Teodora
4.She is 16 but she won’t be a teenager forever and she knows that.
5.She gets sad when people around her are sad
6.She loves to laugh
7.She was nicknamed Hachiko by her best friend Nana
8.She has another best friend called Lucille
9.She has a younger personality called Xim whom is very childish
10.Her sister is Senko-chan.

11.Hachiko is very proud of her highschool George Cosbuc
12.Hachiko loves the 4th floor of Unirea shopping Center
13.Hachiko loves to play her guitar
14.Hachiko loves her room full of band posters
15.Hachiko loves her socks
16.And her skate shoes
17.Hachi means 8 in Japanese
18.Hachi’s favourite number is 5
19.Her birthday is on the 5th of February
20.She loves dogs

21.Hachiko loves to collect ribbons
22.Hachiko loves to combine pink and black
23.Hachiko loves strawberries and roses
24.She is in love with her teddy bear[though this is a secret]
25.Hachi doesn’t have a boyfriend like Senko’s.
26.Hachi doesn’t have a boyfriend at all…
27.Hachi is anime addicted
28.Hachi is manga addicted
29.Hachi wants to marry a bishounen
30.She likes going to concerts

31.Hachiko is lively and friendly
32.She can get sad very easy
33.She loves her friends a lot
34.She likes to stay with Claudia in her breaks
35.She goes to school by bus
36.She has fights with Aiko and then goes and hugs her
37.She loves Kinder chocolate
38.She considers herself as” Cola Addicted”
39.She is a damn proud Aquarius
40.She knows that Cancers won’t rule the world even though they really are aiming for that[mwhahahaha]

41.She hates Facebook
42.She knows that Facebook is better than Hi5 but she still hates it.
43.She sings in a choir
44.Once she recorded 2 songs
45.She hates it that Senko didn't kiss her boyfriend yet
46.Hachiko loves to cosplay Japanese high school girls with neko ears and tail
47.She wants to go to Nijikon and Otaku everyday
48.Hachi likes the word “manz” and finds it very funny
49.Her favourite activity is to sleep
50.Hachi has a secret romance with Sasori[but only her sister and her personality know that]

51.She doesn’t write every day on BlogSpot like Xim
52.“Manz”
53.Loves her music teacher
54.She loves friendship bracelets and handmade stuff
55.She is a huge fan of Jack from Nightmare before Christmas
56.Hachi loves rock music
57.She has brown or green eyes[she doesn’t know either]
58.She would like to dye her hair red
59.She likes her new schoolbag
60.She doesn’t like to smoke even if…

61.She hates it when people[especially men] call her ”pisi” on the street
62.She loves romance novels even though she doesn’t believe in “true love”
63.She thinks that hot guys are divided in 3 categories: 1.the ones who have a girlfriend, 2. The ones that appear in Manga and 3. The ones that are gay
64.She likes to change the color of her nails very often
65.She finds bugs disgusting creatures[and she's afraid of spiders]
66.She could talk about Anime and Manga for hours with Senko
67.She likes to talk on the phone on her way back home
68.She is very stubborn
69.She hates it when her parents tell her what to do
70.She has her own way of thinking [and believe me it’s like a complicated maze]

71.She likes better Metrorex than RATB
72.She went to a RBD concert with Senko in the 6th grade
73.She likes her perfume
74.Hachi loves to tell jokes
75.She enjoys any kind of movie [though she watched Horror Movies with the pillow on her face]
76.She wants to know Japanese fluently
77.She simply loves English from the bottom of her heart
78.Hachi thinks that once she was a cat
79.Hachi is a popular name for dogs in Japan
80.But Hachi loves “Hachi”

81.Hachi wants to become a journalist
82.She wants to visit Japan
83.Hachiko hates “manele” and that’s all
84.Hachiko wants to finish this list for once
85.Hachiko can be funny sometimes
86.Hachiko corrupted Nana to watch anime
87.Hachiko corrupted Xim to listen to rock music
88.Hachiko misses her communication teacher Garry
89.Hachi is going nuts if this continues any longer
90.*Sigh*

91.Hachiko hates liars
92.Hachiko loves Jashin-sama
93.She likes to write novels
94.She would write a new chapter and then call everybody and read it to them
95.Hachiko loves Caramello Frappe from Springtime
96.Hachi doesn’t have any idea how to finish this
97.Hachi hates the name "Jimmy"
98.Hachi says buh-bye and goes to sleep
99.ZzZzZzZzZzZzZz


[You should start writing 99 things about you Lucille, Aiko, Mandy and Caroline]

It smells like...

Miroase a ceva dulce, a parfum scump. Miroase a ciocolata Kinder.Miroase a scortisoara, a betisoare parfumate.Miroase a vara, a flori de tei. Miroase a iasomie. Miroase a acuarele si a cartele de metrou. Miroase a oja si demachiant. Miroase a papusa, a matase, a lemn vechi de chitara. Miroase a spirt si dezinfectant. Miroase a vopsea si a sampon. Miroase a culori. Miroase a...LUCIA!

Finally awakened...

M-am trezit cu gandul la zilele insorite si la valurile marii...
M-am trezit cu gandul la drumetiile amuzante si la cantecele la focul de tabara...
M-am trezit cu gandul la jocul "baba-oarba" si la cazaturile nenumarate cu care m-am ales...
M-am trezit cu gandul la prietenii mei si la glumele la care am ras cu pofta...
M-am trezit cu gandul la briza de pe faleza si la prima imbratisare...
M-am trezit cu gandul la chitara mea care suna atat de dulce in mainile tale...
M-am trezit cu gandul la primele lacrimi varsate din dragoste...
M-am trezit cu gandul la escapadele lunilor de iulie si august de care parintii nu vor afla prea curand...
M-am trezit cu gandul la frappe-ul care nu va mai avea acelasi gust in lunile de iarna...
M-am trezit...si uitandu-ma in urma totul pare atat de indepartat si strain, precum povestile de pe paginile unei carti pe care o tii pentru prima data in mana.
M-am trezit si acum realizez ca tot ce a fost ramane in trecut si oricat de mult as incerca sa schimb asta nu voi reusi...
M-am trezit la realitate si imi dau seama ca tot ce am trait pana acum a facut parte dintr-un univers paralel in care as vrea sa ma pierd pentru totdeauna...
M-am trezit...M-am trezit si regret...M-am trezit in sfarsit...

Flashback

"Nici nu mai stiu cum mai am putere sa zambesc.Putere. Cand am avut eu putere? Este foarte ciudat ca o persoana atat de slaba ca mine a pretins vreodata ca este puternica. Nu am fost niciodata asa, desi mi-am dorit.Mi-am dorit sa fiu capabila sa port ranchiuna, sa nu mai privesc inapoi, sa nu mai pun la suflet banalitatile vietii, sa rad de persoanele care au ras de mine.Mi-am dorit din tot sufletul sa nu mai fiu privita ca pe o unealta, sa nu mai fiu folosita si apoi lasata balta. Mi-am dorit IMPOSIBILUL.
Ma uit in urma mea si regret ca am trait atat. Regret ca am trait degeaba.Am trait ca sa ii fac pe altii fericiti.Pe mine nu m-a facut nimeni fericita. Poate ca fericirea nu este pentru mine...
Ma doare in piept. In ultima vreme totul s-a transformat in durere fizica.Ma doare cand zambesc, cand vorbesc, cand respir.
Nu mai stiu sa exprim ce simt cu adevarat. Este ceva obisnuit sa fiu neputincioasa. Cat timp va mai trebui sa arat un zambet fals? Cat timp va trebui sa ma mai prefac, sa spun ca totul este bine cand defapt nu este deloc asa..."

"Nimeni nu are putere sa zambeasca.Nimeni. Nu zambesti din cauza puterii, ci pentru ca ai motive. Motivul iti da putere. Considera-te puternica, ai un motiv.
Imi tremura mana. Ai idee cum se simte? Sunt constienta ca nu ma pot in viata altora. Am ramasla viata mea. Tot ce am putut face a fost sa am incredere in voi, ca sa nu ma bag in viata voastra. Asta nu tot <> ti se pare?
Mie da.
Ai impresia ca esti slaba? Toti traim degeaba, pentru ca lumea exista degeaba.Profita in favoarea ta pana nu se pateaza tot de <>. Stii tu, starea aia similara cu moartea...Nu vrei sa moara ce e in jurul tau. Alege sa traiesti pentru un motiv. Sincer, e cel mai bine. Oricum nu ai de ales, trebuie sa respiri. Moartea trebuie sa te aleaga pe tine, nu tu pe ea. Si nu vorbesc doar de moarte patologica.
Nu ai ce face.
Asta e...
NU ESTI SINGURA."


[Un moment in care m-am ratacit si tu ai fost acolo pentru mine.Arigato^^]

Thank you...all!

E ciudat cum prin simpla prezenta a unor persoane ziua ta poate deveni mai buna...E foarte bine sa stii ca atunci cand ai nevoie de sprijin acel cineva poate fi acolo sa iti dea o mana de ajutor...Eu am avut noroc pentru ca pentru mine au fost mai multe persoane care s-au dovedit a fi de incredere...
In anumite momente cuvintele sunt de prisos dar eu o sa incerc sa transpun putin din ceea ce simt in postul asta...

[O sa ignorati ordinea- care defapt nici nu exista in inima cuiva cand vine vorba de persoane dragi-]

Ioana-alias "varamea"sau "Senko"

O sa incep cu un MULTUMESC pentru ca ai fost sora pe care nu am avut-o, prietena care m-a sustinut si persoana cu care am putut sa am cele mai lungi si neplictisitoare certuri fara ca relatia dintre noi sa se schimbe macar putin.De la jocul cu papusile la povestile "amoroase", de la urmaritul desenelor animate impreuna la iesitul in oras...Faceam totul impreuna...Si inca facem totul impreuna[chiar daca tot eu iti tai nectarina-inside joke-]. Nimic nu s-a schimbat. Aceleasi temeri, aceleasi idei fixe numai ca in contexte diferite. Let's not change. Este important sa vad cum pe masura ce trec anii ne apropiem din ce in ce mai mult si ne sustinem una pe alta in ciuda distantei dintre orasele noastre. Suntem atat de departe...si totusi atat de aproape...Te iubesc.

Laura- alias "Nana-chan" sau "Punga"

Nee... stiu ca timpul petrecut impreuna de vara trecuta pana acum a fost foarte important pentru tine...asa cum a fost si pentru mine. Si mai stiu ca nu va fi niciodata o simpla amintire pentru ca vine o vreme cand si amintirile sunt date uitarii. Noi nu vom uita nimic! Multumesc pentru ca m-ai suportat atata timp si m-ai iubit pentru ceea ce sunt... Asa cum a fost Nana acolo pentru Hachiko...fii in continuare alaturi de mine...I think I really need you...Suki yo Nana chan!^^

Lucia- alias "Lucille" sau "Lucy"

Hey! Noi am trecut prin diferite schimbari de comportament si personalitate, motiv pentru care la un moment dat am incetat sa mai vorbim. Acum cand privesc in urma imi vine sa rad si nu ma gandesc decat ca poate a fost varsta sau poate incapatanarea care m-au impiedicat sa imi dau seama ce fel de om esti. Hai sa radem impreuna si sa o luam de la capat, sa uitam de trecut si de faptul ca acum cativa ani nu ne intelegeam. Let's be friends. Let's be there for each other...I'm Hachiko... and you are ...Lucille. My dear Lucille!

Ximena- alias "Xim" sau "Anemyss"

La tine o sa las spatiu pentru ca nu am ce sa scriu...*rofl* Cum as putea sa uit cum ne-am intalnit? Cum as putea sa uit ca o roscata cu ochii verzi m-a facut sa imi dau seama ce inseamna prietenia cu un rac?! Am reusit sa inteleg ca dincolo de zodie si de caracterul copilaros se ascunde cel mai dulce si sensibil om pe care l-am cunoscut! Tu esti racul mandru care vine la mine si primul lucru pe care il face este sa mearga la "trecatoare". Tu esti racul mandru care vine si imi pune cele mai frumoase melodii pe care btw le aveam in calculator dar nu le ascultasem niciodata. Tu este racul mandru care este acolo cand plang si imi sterge lacrimile pentru ca nu suporta sa ma vada trista. Tu esti racul care a facut ca egoismul , narcisismul si "modestia" sa fie niste calitati deosebite...Tu esti racul MEU![Ma iubesc!aaa...pardon! Te iubesc!]

Lucia- alias "Aiko" sau "Lucius"

Stiu ca atunci cand ne vom vedea vei fi citit postul si imi vei spune "Hachiko no baka!" pentru ca ti-am spus Lucius.[stiu ca acum razi^^] Noi nu ne-am prea inteles de la inceput...Trebuie sa recunosti ca singurul motiv pentru care nu ne strigam una alteia in fata "ciudato" era pentru ca aveam un drum comun si ne era urat sa meregm singure acasa. De voie de nevoie ne-am acceptat si vorbind am realizat ca nu esti deloc ciudata pe care o credeam! Trebuie sa ii multumim si RATB-ului care ne-a apropiat foarte mult*rofl*. De la injuratul babelor pana la intarziatul la scoala impreuna, de la chiulitul la orele de sport pana la serile in care asteptam masina pe o banca vorbind si razand isteric. Hachiko o iubeste pe Aiko si Aiko o sa ii dea un hug lui Hachiko pentru ca si ea o iubeste la fel de mult...

Raluca- alias "Ralu" sau "blonda"

Hmm...ce pot spune? De tine imi era frica la inceput. Nu stiu...aveai acel ceva care ma facea sa stau departe. Cand am vorbit cu tine am realizat ca esti chiar inofensiva[ don't punch me in the face*scared*]. Tu ieseai cu mine in parculetul de la palat si cantai cu mine la chitara si tot tu ma suportai ore intregi la telefon cand eram trista. Am fost acolo una pentru cealalta si asta ma bucura enorm. Nu te schimba! Te iubesc.

Tudor- alias "Scorpio" sau "Theodoros" si Catalin- alias "Roscov" sau "Catala"

Baietii cu care nu am vrut sa am prea mult de-a face la inceputul anului, tipii care pana la urma mi-au fost alaturi si m-au facut sa ii pretuiesc enorm, colegutii mei de banca! Imi pare rau daca v-am facut vreodata sa regretai ca stati cu mine sau ca m-ati cunoscut. Eu una nu regret ca imi sunteti prieteni. Am ajuns sa tin la voi si am realizat ca orele de curs, clasa in care suntem, cosbucul in sine ar fi cu totul diferit[in cel mai cumplit mod posobil] daca voi nu ati mai fi acolo. Ati reusit sa ma faceti sa vin cu placere la scoala[pentru ca la inceput nu eram deloc acomodata] si va multumesc din suflet pentru asta. Ati fost acolo pentru mine atunci cand am avut nevoie...Va multumesc si...va iubesc!

Mara- alias "Rosy", Andra- alias "Kitty", Claudia ,Raluca-alias "R" si Madalina- alias "Mada"

...sau fetele care stau in fata noastra. Presupun ca nu e nevoie sa mai mentionez ca va iubesc nu?

Mara, care face cel mai bun sushi pe care l-am mancat vreodata si colega din banca a treia cu care complotez si rad, cu care vorbesc despre chestii perverse, in special de yaoi[vrem sa facem yaoi cu tudor si catalin dar sa nu mai spuneti*shht*].

Andra, care este cea mai calma persoana pe care am vazut-o...Ea ne ajuta sa invatam in pauze inainte de teste si ne sopteste atunci cand nu stim. Stie sa te asculte si sa te consoleze si te face sa te simti mai bine cand da cu gheruta ca o pisica[inside joke].

Claudia, care este mai mereu serioasa ascunde cea mai tare personalitate. A fost singura persoana compatibila cu toate ideile mele nebune si am simtit ca pot sa vorbesc orice cu ea.

Raluca, cu care nu m-am inteles bine la inceput s-a dovedit a fi o persoana de incredere si foarte amuzanta. Mai avem momente cand ne aruncam priviri urate, dar asta nu schimba cu nimic faptul ca m-am atasat de ea.

Madalina este cea mai vesela persoana din clasa si asta m-a ajutat foarte mult in zilele cu crize adolescentine. Ea m-a invatat ca trebuie sa zambesc indiferent cat de grea e lovitura pe care o primesti...

Inchei prin a spune...Va multumesc!

Emanuel- alias "Emi" si George- alias "elephant princess"

Voi doi mi-ati fost colegi in clasele 5-8 si tot voi mi-ati ramas alaturi pana acum. Scriu despre voi pentru ca simt ca prietenia asta va continua si stiu ca atunci cand voi avea nevoie, si voi veti fi acolo pentru mine. Emi o sa ma ierte pentru ca i-am dat cu lapte in fata si pentru ca l-am zgariat iar George pentru ca i-am bagat un pufulete in ureche, hartiute in camasa si i-am lasat urme pe maini tot de la zgarieturi. Cu voi o sa rad mereu...va iubesc.

THANK YOU ALL!

I'm going to miss you too...

Lumini fugare ii lumineaza fata apoi se pierd in vant ca fantasme ratacitoare. Sta cu ochii deschisi si priveste in gol. Se gandeste... Nu stie daca acolo undeva, o persoana face acelasi lucru. Este trista iar atmosfera din camera devine apasatoare. Incolacita in pat, cu mainile sub cap asteapta un raspuns...Tresare cand telefonul vibreaza discret de trei ori langa capul ei. Deschide clapa si citeste mesajul in graba. Rasufla usurata si tasteaza inapoi. Clipa de fericire se sfarseste brusc si atmosfera devine la fel cum era.

" I'm going to sleep now. I'll meet you next week.Take care."

Se intoarce si mai citeste inca o data mesajul pe care i l-a trimis.

"You take care. I'm fine...I guess...untill next time*hug*"

Inchide ochii indurerata si lasa telefonul langa pat. Adoarme fara sa isi dea seama cu mainile incolacite in jurul unui urs de plus. Noaptea aduce cu ea nori grei. Ploaia se asterne peste oras. Picaturile cad grele pe pervazul ferestrei camerei fetei. Telefonul vibra de trei ori. De data aceasta nu il mai auzi.

"I'm leaving. I'm going to miss you..."

[I'm going to miss you too...]

post.

Betonul incins tremura sub picioarele oamenilor. Fiecare incerca sa ajunga undeva la adapost. Mergeam nestingherita in timp ce in jurul meu totul decurgea haotic. O secunda mi-a trebuit sa vad trupul fara vlaga al unei fiinte. Singura si fara durere zacea pe asfalt silueta unei pisici negre. Statea nemiscata si pentru moment am crezut ca este prinsa intr-un somn adanc... labele din fata erau intinse si arata de parca incerca sa prinda ceva... Am trecut mai departe cu ochii inchisi. E moarta...A omorat-o batranetea, caldura sau poate chiar cineva. Ea nu va mai vedea vreodata lumina zilei. Trupul ei zace fara ca celor din jur sa le pese...Si tu vei ajunge asa si nu vei mai vedea lumina zilei...si atunci, celor din jur nu le va pasa...

Poate...

Te ascultam cum povesteai si ma gandeam ca poate nu e chiar atat de rau pe cat pare...poate chiar voi fi fericita... poate nu voi mai suferi ca inainte...poate ca nu mi-ai spus totul doar ca sa ma faci sa ma simt mai bine...poate ai dreptate si merit sa fiu fericita...poate el e ceea ce caut...si poate eu sunt ceea ce cauta el...poate de data asta nu voi mai plange...poate nu ma mai trezesc din vis...poate traiesc realitatea si nu iluzia...poate ma va accepta...poate va fi ceea ce am sperat ca va fi...poate va fi ceea ce am cautat mereu...poate...

[thnx dude:)]

Timpul petrecut cu TINE...niciodata rutina!

Daca inchid ochii si ma gandesc la ceva am sa sfarsesc amintindu-mi de vara trecuta... Daca deschid ochii si ma uit pe fereastra am sa vad cu siguranta parcul in care ne pierdeam vremea...Daca am sa deschid telefonul si am sa caut in agenda, primul nume care imi va aparea la litera N va fi al tau...si apoi imi voi aminti totul. Totul...Este inca viu...Foarte ciudat cum se face ca anumite detalii care par nesemnificative ma pot rascoli mereu...

Nee si tu simti ca ne uneste ceva nu-i asa? Si e mai mult decat o amintire...decat insusi trecutul....este ceva mult mai puternic...PRIETENIA? Mai mult ca sigur. Ma uit in jur si vad cum totul se schimba ,dar cu toate astea, ramane la fel...si noi ne schimbam si totusi ramanem la fel. E un proces continuu pe care il numim rutina. Plictisitor dar adevarat si inevitabil. Tu ma scoti din rutina! Sa imi petrec timpul cu tine nu a fost niciodata o rutina desi de fiecare data cand ne vedem facem aceleasi lucruri. Nu imi pasa. Simpla ta prezenta face ca totul sa decurga altfel...

Nee...ti-am spus de atatea ori asta...si cu toate astea sper ca pentru tine nu a devenit o rutina...TE IUBESC NANA-CHAN!

Indiferenta...

Este a doua zi cand nu imi vorbesti...Nu-i nimic. Probabil ca ma voi obisnui, desi acum mi se pare imposibil. Stiu acum sigur ca datorita tie am inteles cat de rau doare indiferenta. Si mai stiu ca m-a izbit cam tare si pe neasteptate...
Ai spus ca "Azi nu. N'am chef sa aleg intre tine si R" [4 mai 2010, 15:29] si eu ti-am raspuns..."Nu ai facut deja asta ieri?"[4 mai 2010, 15:33]...si nu mi-ai mai spus nimic...
Nee...dar azi? Azi imi vei vorbi? Ce spui de maine? Dar de poimaine? Dar de candva? Dar de niciodata? Nu va exista acel niciodata nu-i asa? Nu-i asa? NU-I ASA???!!!
Nee...am vazut o baba in autobuz[printre alte sute]... Ma gandeam ca te intereseaza avand in vedere ca de acum mergi cu metroul...M-a impins si m-am uitat urat la ea...dar nu a avut farmec, pentru ca dupa nu m-a mai bufnit rasul cum se intampla de obicei cand sunt cu tine...am fost trista tot drumul...
Nee...nee...nee...err...nothing.

post.

Stiu ca nu te-am mai sunat. Si mai stiu ca iti e dor de mine chiar daca nu recunosti. Si mai stiu ca si mie imi este dor de tine. Si mai stiu ca esti roscata mea extraterestra care ma intelege de fiecare data, chiar daca nu prea pare.[stiu cam multe-cu siguranta asta gandesti acum:))] Scuze ca nu te-am mai sunat. [Sa stii ca eu ma simt.:)].






p.s. Nu ma decapita pentru a-mi folosi capul pe post de papirus! I'm so f***ing scared!

Te iubesc:)

Nu mai are rost...

Sunt o multime de lucruri pe care as vrea sa ti le spun...Dar cat valoreaza cuvintele pentru tine? La fel de mult cat valoreaza pentru mine? Sunt coplesita de sentimente necunoscute si ma intreb de ce imi mai pasa si acum. De ce te mai vad in vise? De ce numele tau ma face sa tresar? De ce buzele tale le-au atins pe ale mele doar in vis? In acel vis...in care eu iti marturiseam ce simt...si tu ma priveai si imi zambeai cum o faceai de obicei. De ce m-ai lasat sa ma amagasec? Te-ai bucurat macar putin cand ai aflat ce simt? Mi-ai impartasit macar o secunda sentimentele?
Sunt o multime de lucruri pe care as vrea sa ti le spun...dar nu are rost...nu mai are rost...

Agonie...

Iti e usor sa ma privesti din camera goala. Coltul tau emana lumina. Ma privesti zambind si totusi zambetul tau nu este cald ca atunci. Sau poate nu il mai simt eu. Totul paleste incet si ma simt din nou ca o umbra ratacita. Tu pleci si camera se intuneca. Ma scufund in intuneric si tristetea ma invaluie. Stau ghemuita intr-un colt cu o tigara in mana. Nu mai vad nimic decat foita cu tutun aprinsa. Duc tigara la gura si trag in piept cu pofta. Scrumul cade pe podea iar eu tusesc. Tutunul imi inunda mintea. Agonie. Durere.Agonie. Nu mai vad nimic in afara de capatul aprins al tigaretei. Suflu plictisita, dar nu vad fum in incapere. Il pot simti si atat. Mai trag o data in piept si sting tigara. Tusea ragusita se aude in incaperea goala.Aprind bricheta. Flacara imi incalzeste fata pentru o secunda. Ma uit in jur. Agonie. Nu pot vedea nimic. Este intuneric. In camera intunecata nu se vede nimic in afara de tigara aprinsa. Este ultima din pachet...

[Imi pare rau]

Imi doresc...

Imi doresc sa zambesc din nou, ca pe vremuri...
Imi doresc sa respir normal cand te intalnesc...
Imi doresc sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta cu prietenii mei fara sa ma gandesc la tine...
Imi doresc sa iubesc o persoana care chiar merita...
Imi doresc sa nu plang pentru cei care nu imi merita lacrimile...
Imi doresc sa nu sufar pentru tine...
Imi doresc sa vad totul cu alti ochi...
Imi doresc sa aud mereu vocea persoanelor iubite care ma consoleaza cand am nevoie...
Imi doresc sa simt ca am pentru ce sa lupt...si pentru cine...
Imi doresc sa visez si visele mele sa devina realitate...
Imi doresc sa nu suspin dupa o fantasma...
Imi doresc sa cant mereu dragostea intr-o zi mohorata...
Imi doresc sa nu dezamagesc persoanele apropiate...
Imi doresc sa uit ca ai existat vreodata...
Imi doresc sa traiesc din plin...

Lasitate...

E ciudat cum poate un om sa iti intoarca viata cu susul in jos. Si e si mai ciudat cum tu accepti asta si nu faci nimic. Si unii te pot considera las pentru asta. Esti las cand nu vrei sa te ridici atunci cand ai cazut. Esti las cand nu iei atitudine si ramai acolo unde esti si plangi. Esti las cand le permiti altora sa iti schimbe viata si sa se joace cu sentimentele tale si nu faci nimic pentru a impiedica asta. Si eu sunt lasa. Nu imi e rusine sa recunosc. Dar si tu esti las. Cu totii suntem, numai ca sunt oameni care recunosc si oameni care neaga. Dar ghici ce! Negarea nu este tot un semn al lasitatii? De ce te-ai ascunde? De ce nu ai spune ce ai pe suflet, ce gandesti? Nu pentru ca ai ceva de ascuns?
Eu am fost mereu o persoana slaba. Am facut tot posibilul sa nu ranesc pe nimeni dar intr-un final nu am reusit ce mi-am propus. Am plans in public si m-am lasat consolata de prieteni. Am spus ce am avut pe suflet si cateodata am simtit o mica usurare. Am fost lasa de multe ori, dar au fost momente in viata mea cand am reusit sa fiu mai sigura pe mine. Inca nu e prea tarziu...
Poate ca e doar imaginatia mea, dar chiar acum ma simt putin mai curajoasa...

Pentru ca nu vor ramane o amintire...

Nu stiu de ce dar intotdeauna am avut o problema cu introducerile. Ca de obicei, stau in fata calculatorului si nu am nici cea mai vaga idee cum sa fac introducerea postului asta. Poate pentru ca e mai special. Cu siguranta...Ti-l dedic tie, pentru ca stand astazi in pat si uitandu-ma pe pereti am realizat ca orice as face sau as gandi am sa ajung mereu sa imi amintesc de vara trecuta...
Daca stau sa analizez si sa pun cap la cap date, nici nu as putea spune cand am inceput sa te consider o persoana speciala. [Ce lame nu?! Asta trebuia notat in calendar!] A inceput pur si simplu fara un inceput. Nu a existat o linie pe care sa o tragem si sa spunem ca de acum suntem prietene. Totul s-a intamplat pe parcurs, fara sa ne dam seama.
De la sfarsitul clasei a8a, cand mergeam impreuna acasa, pana la lunile insorite de vara am fost nedespartite. Mai tii minte? Imi amintesc de parca ar fi fost ieri...
Mai tii minte cum stateam in pauze cu capul pe banca si ascultam muzica la casti?
Mai tii minte cum radeam cu pofta de Emi si de Princess?
Mai tii minte cand i-am bagat lui Princess pufuletele in ureche?[nu m-am putut abtine:)]
Mai tii minte cand s-a suparat Emi pe noi?
Mai tii minte cand am fost prima data cu Emi in hera?
Mai tii minte zilele petrecute in parc, in acelasi loc, pe aceeasi banca, pana la aceeasi ora?
Mai tii minte toate glumele noastre? Toate tampenile pe care le-am facut?
Mai tii minte cand au ras tipii aia de noi? Cand ne-au stropit cu Cola si au aruncat cu frunze? Si idiotii aia se uitau si nu ziceau nimic?
Mai tii minte cand am vrut sa vorbesc cu "blondinu" si m-a ignorat? Cand ai venit si m-ai luat in brate si m-ai lasat sa plang, sa ma descarc dupa o zi plina?
Mai tii minte cand am asteptat sa ii cerem idu lui Razvan? Dar cand am fost la contest si l-am filmat?
Mai tii minte cand am dat amblele sticle cu apa alora?
Mai tii minte pozele pe care le faceam?
Mai tii minte ca eram geloasa pe oricine se apropia de tine?
Mai tii minte cand am fost impreuna la concertul Voltaj?
Mai tii minte cand te-au lasat ai tai sa ramai la mine peste noapte? Dar ca am baut o sticla de Cola si am stat toata noaptea pe calculator. Dar ca dimineata nu am mai putut sa dormim din cauza mirosului puturos care venea de afara?
Mai tii minte cand ai turnat jumatate de doza de bere pe langa pahar?
Mai tii minte cand a bubuit masina aia in parcare?
Mai tii minte cand am fost impreuna la Niji?
Mai tii minte cand cantam pe strada "Your love is a lie" si "Your guardian angel"?
Mai tii minte cand ne-am certat? Cand am crezut ca nu am sa te mai vad niciodata?Dar cand m-ai iertat?

Eu mai tin minte...Nu am sa uit niciodata...Pentru ca astea nu sunt amintiri. Si pentru ca nu vor fi niciodata amintiri. Pentru ca simpla mea existenta, modul meu de a fi imi spune ca ai fost si esti prietena mea. Sunt aici datorita tie. Sunt astfel datorita tie.
Au fost momente cand te-am ranit foarte mult,dar stiu ca ai realizat ca nu am facut nimic intentionat, nimic constient. Stiu ca ai trecut de multe ori peste ce am facut si ai fost acolo alaturi de mine. Te-ai bucurat cu mine. Ai plans pentru mine si dupa mi-ai sters lacrimile si m-ai incurajat. Nu exista cuvinte suficiente ca sa exprim cat de recunoscatoare sunt ca te-am intalnit, ca imi esti prietena si mai presus de tot, ca EXISTI.
Inchei prin a spune imi pare rau[desi stiu cat de mult urasti scuzele] ca nu am fost intotdeauna cum te-ai fi asteptat sa fiu, multumesc[virgula] ca ai fost MEREU acolo si desi ai auzit asta de atatea ori, presupun ca ti-ai dat seama ca nu am obosit sa iti spun TE IUBESC.

titlu[punct]

Cand am intors privirea am stiut exact la ce am sa ma uit intai. Am stiut exact ca vei fi acolo, in locul unde te-am intalnit prima oara. Am stiut exact ca ma vei vedea si vei veni la mine- asta faci mereu. Si apoi, am mai stiut ca imi vei face cu mana si imi vei spune ca trebuie sa pleci. Nu ma mira nimic legat de tine. Tot ce se intampla cu noi doi este ca un deja-vu care se repeta la infinit. Noi doi... ce frumos suna...dar este adevarat? Exista acest "noi doi"? Eu speram sa existe...si inca sper. Nu stiu insa ce crezi tu. Nu stiu ce speri. Nu stiu ce vrei...
Eu insa stiu ce vreau. Pot spune pentru prima oara ca stiu! Acum nu mai ramane decat sa iti dai seama si tu...

Fantasma de gheata

În camera cea sumbră vraja ta păleste
Când lacrimi înghetate chipul mi-l brăzdează.
Privesc acum în urmă, te simt tot mai departe,
Dar în lumina fadă amintirea ta invie.

Din neguri imi apare fantasma ta de gheată
Ca un blestem al noptii mă-nvăluie-n tăcere,
Sărutul tau cândva, dulce fior fierbinte
Acum e-o amintire, a înghetat si el.

Înger sau demon, aparente-nselătoare,
Dragoste sau ură, izvor de nostalgie
Mă-nvăluie si parcă în inimă mă ard
Cand tu himeră tandră în brate mă cuprinzi.

Iubirea mea-i o voce, în vuiet surd se sparge,
Privirea ta-i enigma ce nu pot descifra
În tine zace tainic ecoul tineretii
O flacără eternă ce arde neîncetat.

În camera cea sumbră vraja ta păleste,
Dar în lumina fadă amintirea ta invie.
As vrea această clipă să dăinuie etern,
Dar timpul nu asteaptă, timpul nu stă-n loc.

Fara tine nu as fi scris poezia...te iubesc^^

Draga privitorule [virgula]

"Draga tabloule,

Stiu ca trebuia sa scriu asta acum...nici eu nu mai stiu cate zile, dar nu am facut-o.
De ce?
Pentru ca nu am stiut ce sa scriu.
Pentru ca nu puteam sa scriu o conversatie la telefon de la ora 1 si nu stiu cat in care vorbeam cu un tablou.
Pentru ca atunci vorbeam despre un subiect care acum nu ma mai afecteaza. Sau cel putin asa vreau sa cred... Asa trebuie sa cred..."

Draga privitorule,

Trebuia sa scrii asta acum 2 saptamani. Pare atat de putin si totusi in 2 saptamani totul se poate schimba radical.
Nici eu nu am stiut ce sa scriu...sau ce sa raspund...
Conversatiile la telefon in care imi spuneai ce simti, imi vorbeai despre viitor, iti faceai iluzii, sperai si nu aveai de gand sa renunti. Credeai ca vorbesti cu un tablou, dar sa stii ca tabloul visator care parea sa nu auda ce spui, te asculta cu multa atentie si te intelegea perfect. Subiectul te afecta si sunt sigura ca te afecteaza si acum. Sunt sigura ca nu ai reusit sa treci peste totu asa usor. Pentru a te vindeca iti trebuie timp, iar pentru tine nu a fost suficient. Este bine sa crezi- asta iti da curaj si forta sa mergi mai departe... Crede in continuare!

"Asa ca acum draga tabloule,

Spune-mi unde am gresit? Unde gresesc?Eu sunt mereu de vina?!Iar s-a suparat pe mine. Ca si atunci.Tu nu te-ai suparat pe mine atunci pentru ca nu simteai nimic.Dar acum? Acum o sa te superi? Acum o sa fie altfel? O sa fie vreodata altfel daca o sa fim in situatia asta? Eu nu stiu. Spune-mi tu."

Acum...draga privitorule,

Nu ai gresit ca ai iubit. Nu a fost vina ta ca nu era persoana potrivita. Nu va fi niciodata vina ta cand iubesti.

Eu nu am sa ma supar pe tine niciodata.Nu ca el. Eu am sa fiu mereu acolo. Indiferent de deciziile pe care le iei, eu am sa te sustin... Fii fericita in continuare!

"Draga tabloule,

Nu stiu daca asta e ceea ce asteptai. Poate te-am surprins.Poate te-am plictisit.Poate te-am pus intr-o situatie in care nu stii ce sa spui. Poate nici eu nu as stii.

Te rog doar sa nu imi spui ca unele intrebari nu au raspunsuri. Ale mele au. Cand iti sunt adresate tie. Mereu au avut si mereu am primit cele mai bune raspunsuri. Mereu ai avut dreptate.In privinta mea.

Raspunde-mi, daca poti, draga tabloule..."

Draga privitorule,

Nu ma asteptam la nimic gresit din partea ta. Surprinsa nu sunt. Plictisita nici atat. Am avut intotdeauna un cuvant de spus...si am incercat mereu sa fie o vorba buna, un sfat demn de urmat. Nu te amagi ca voi stii mereu raspunsul intrebarilor tale, dar gandeste-te ca voi fi mereu acolo. Gandeste-te ca asta nu e o amagire. E o promisiune... Nu lasa capul in pamant. Priveste inainte si gandeste pozitiv. Traieste-ti viata la maxim!

Crede in continuare! Fii fericita in continuare! Traieste-ti viata la maxim! Gandeste-te ca sunt oameni in jurul tau care tin la tine si ZAMBESTE!

RATB- part of my life

Hey there! Dupa ziua de azi, m-am gandit sa las putin deoparte melancolia si sa scriu despre experientele recente. Ce-i drept, majoritatea in autobuz. Ce sa faci?! Esti la un liceu departe de casa-FOARTE DEPARTE de casa- si firma de transport in comun se ocupa cu bunastarea ta si iti ofera o masina noua, cu caldura si destule locuri...zic eu. RATB! Iubitul si adoratul RATB! Hai sa recunoastem ca e placut sa calatoresti cu RATB-ul! NOT!
Pentru inceput- aglomeratia! Ok. Aglomeratia este ceva obisnuit si in alte tari, dar in Romania nu este din cauza populatiei ci din cauza prostiei. In afara de faptul ca masinile vin o data la 20 minute -cate 2-3 deodata- mai vin si arhipline. Nu ar fi o problema daca ar fi tineri care se duc la munca sau adolescenti care se duc la scoala. Dar e plin de mosi si babe- oameni care dealtfel nu au ce face acasa si ies sa se plimbe. Ok! Nu e nicio problema...Nu spune nimeni sa nu iesi, dar plimba-te omule! Dupa ce ca stai in casa ore intregi asteptand sa inceapa "Tanar si nelinistit" mai iesi din casa cu scopul de a te plimba cu RATB-ul. Ca vorba romanului- daca e gratis... Dar nu se termina aici...avem si pretentii.
Baba: Fetito! Scaunul ala este pentru oameni in varsta, pentru gravide, sau pentru handicapati! De ce te asezi tu in loc sa stea altcineva.[in conditiile in care masina era goala]
Eu: Nu vad pe nimeni care nu are loc si ar vrea sa il ocupe pe al meu.
Baba: Ridica-te!
Eu: Poftim?!
Si discutia continua in mod ridicol din partea frustratei in timp ce eu ma enervez, ma ridic si ii intorc spatele. Stii ceva...Fuck off! Eu am abonament, Tu nu! Eu platesc transportul, Tu nu! Eu raman, Tu cobori!
Cum spuneam...daca mergem cu autobuzul trebuie sa avem loc pe scaun. Ca doar e gratis! Uitam insa sa ne mai si spalam...ce-i drept, de la o varsta mai pute carnea pe noi dar pentru asta s-a inventat sapunul si ghici! E ieftin! Si miroase frumos! Ce placut sa te intorci de la liceu si la o statie foarte indepartata de cea la care cobori sa urce o "batranica scumpa" cu mustata si batic in cap si sa puta a branza imputita si a ciorapi nespalati...Ba mai mult de atat, sa stea langa scaunul tau si sa nu se clinteasca din loc decat la statia la care cobori si tu...
Alta chestie simpatica. Sa alergi dupa masina si soferul sa te vada, sa te astepte...alergi... te priveste...usile sunt deschise pentru tine... ajungi in fata lor si cand sa urci se inchid si masina pleaca...fara tine evident. Ce soferi simpatici... vorba unuia din autobuz..."Asta conduce de zici ca transporta cartofi nu oameni".
Ok! Mosi si babe peste tot in autobuz. Evident, ti se spune sa iti dai ghiozdanul jos pentru ca ocupa un loc in plus. Gee! Hai sa facem un targ! Eu imi dau jos ghiozdanul si tu arunci carutul ala care ocupa 2 locuri. Sa vezi atunci ce loc avem!
Altceva...daca faci greseala de a te urca intr-un autobuz plin, ai grija la buzunare si ramai mai langa usa. E al dracu de greu sa iesi! Sunt oameni care nu se clintesc din loc nici daca ii muti cu mitraliera[nu-i asa Aiko^^]! Sau poate s-ar muta...n-ar avea incotro...
Oricum...coate in cap -fara scuze, nu e la moda sa iti ceri scuze...la urma urmei tu ai stat in drum-, picioare calcate de alte picioare, observatii, mosi, babe, imputenie, frane bruste, inghesuiala, toate se gasesc in mijlocul de transport in comun. RATB is the best!
Inchei cu un sfat prietenesc- NU vorbiti cu strainii...pardon...cu babele din autobuz! Exista riscul sa va "indrageasca" asa de mult incat sa nu mai vrea sa coboare, doar doar o mai vorbi putin, ca acasa e cam plictisita sa vorbeasca unui caine care nu ii raspunde...
Anyway...cred ca este kinda fun sa povestesc asta acum, desi maine ma voi enerva iar. RATB is part of my life...nu cred ca ar mai fi la fel fara el...

Pentru ca imi lipsesti...

Ploua...Picaturile de apa mi se preling in suflet...Ma gandesc la tine. Imi este dor de tine. Tie iti este? Fiecare gand adresat tie ma raneste. Pe tine te raneste? Ma doare sa te stiu departe. Pe tine te doare?
Papusa de portelan...in lumea ta nu ploua. Poate sa ninga-zapada sa iti invaluie sufletul plin de puritate. Poate sa fie ceata-care sa te afunde in ganduri si dorinte proprii. Poate sa fie senin- o oglinda a sufletului tau asemeni soarelui.Dar nu poate ploua...
Aici ploua...Chiar? Pic...pic...pic...Ploua?
Poate ca nu, dar eu asa ma simt. Pamantul este umed. Vantul bate cu putere. Norii nu inceteaza a ma apasa. In lumea mea nu e soare. In lumea mea ploua...
Imi lipsesti papusa de portelan...vino inapoi...vino inapoi si adu cu tine caldura...adu cu tine razele soarelui si in lumea mea...

Again memories...

Am inchis ochii si am sperat...Am sperat ca voi fi fericita.Am sperat ca in jurul meu va fi fericire. Am sperat ca doctorul va nega rezultatul pe care il stiam deja...sau macar ca va fi incurabil sau chiar letal. Dar nu a fost asa! Cineva spunea ca e frumos sa speri, sa visezi. Speranta moare ultima! Cu siguranta....nu. La mine a murit demult. A murit din momentul in care am inceput sa ii ranesc pe cei la care tin. A murit din momentul in care tot ce a fost frumos a durat putin. A murit din momentul in care m-am trezit si am realizat ca traiam un vis si nu realitatea.A murit...Am murit...Totul ramane in urma. O iluzie sfaramata. O scanteiere a trecutului indepartat...O adiere rece, intr-un fel nostalgica...Ramane in urma...o amintire...

De ce?
Pentru ca asa am ales eu...

De ce?
Pentru ca asa am vrut eu...

De ce?
Pentru ca unele intrebari nu au raspunsuri...

De ce?
Nici eu nu mai stiu....

Revelatie de ora 23:45

Te ascult si nu imi vine sa cred ca existi. Te ascult si nu imi vine sa cred ca acolo undeva iti deschizi sufletul in fata mea. Tu esti un motiv pentru care am ajuns aici. O ratiune de'a mea. O clipa din viata. O scanteiere.
Imi vorbesti despre varsta noastra, despre adolescenta si despre tot ce te bucura. Iar eu te ascult. Te ascult si ma regasesc in tot ce spui.
Candva iti spuneam ca vocea ta ma linisteste. Ca as putea sa te ascult o viata pe Pamant si o alta in alta lume si tot nu m-as satura. Te-as privi la infinit si m-as minuna in continuare de existenta ta ca fiinta umana, cateodta mult prea neinsemnata pentru ceea ce esti cu adevarat. Intr-adevar! Nu esti o fiinta obisnuita. Sunt atatea momente in care te strang in brate si imi este frica sa nu te spargi, sa nu distrug portelanul din care esti facuta. Papusa de portelan! Singura diferenta este ca tu nu esti goala pe dinauntru. Tu ai suflet. Tu ai sentimente. Tu iubesti. Si cateodata suferi. Si asta nu imi place.

Papusa de portelan cu inima de foc, invaluie-ma in caldura si tandretea ta si nu imi da drumul niciodata...

numai ea va sti...

A alergat cu sufletul la gura in intampinarea lui. Stia ca el era acolo si o astepta. O astepta pe ea! Stia ca o va astepta intotdeauna. A chicotit copilareste cand si-a imaginat cum o va strange in brate si o va saruta. A chicotit si a rosit in acelasi timp. El nu avea sa vada asta. Pastra cateva momente petru ea, pentru ca restul ii era destinat lui....A sperat sa il gaseasca acolo. Simtea ca il va gasi acolo...Dar el nu era. S-a oprit si a privit in gol. Pentru o secunda si-a vazut chipul in oglinda lacului. Vroia sa planga. Inima ii batea cu putere. Putea sa planga. Nu era nimeni in jur ca sa o vada. Dar nu a plans. Reflectia unui trandafir a fermecat-o. Il privea in oglinda lacului. Cand s-a intors, el era acolo cu un trandafir rosu. A strans-o in brate si a sarutat-o dulce apoi i-a soptit ceva ce numai ea stia...ce numai ea va sti...

Alter ego...

Am privit ratacita in jur...Imi era greu sa respir asa ca am ingenunchiat in mijlocul multimii de oameni care treceau nepasatori. Durerea ma sfasia din interior. Am dus mana la piept si am incercat sa ma linistesc. Mi-am smuls medalionul de la gat- era prea strans iar snurul lui parea ca se innoda din ce in se mai tare. Am inceput sa plang. Se parea ca nimeni nu ma auzea...Nimeni nu vroia sa ma auda.....

...Nimeni nu vroia sa o auda. Ma uitam la silueta care isi pierdea stralucirea pe masura ce isi dadea si ultima suflare pe asfaltul rece. Era inconjurata de lume, dar era ca si cand era singura. Se lupta cu moartea si pierdea. Plangea. Dar nu plangea pentru ca ii era frica. Plangea pentru ca se resemna. Pentru ca stia ca va muri si nu va mai putea face nimic. Plangea...Intr-un moment de ratacire chipul fetei mi s-a parut cunoscut. Ca intr-un deja vu am simtit ca l-am vazut in oglinda. Am mai vazut-o o data inainte sa se prabuseasca fara suflare. Se stinsese. Nimeni nu vrusese sa o auda...nimeni nu vrusese sa ma auda...Ma uitam la silueta care isi pierduse stralucirea...Ma uitam si stiam ca acea fata eram eu...

And that was her decision...

Te-ai departat...Te-ai departat si numai eu simt asta...

"Nu e adevarat!"

Nu realizezi. Nu vrei sa realizezi! Ai ales-o pe ea. Si ea nu te iubeste cum te iubesc eu. Eu te-am cunoscut prima! Eu ti-am fost alaturi! NU EA! Eu ti-am facut cunostinta cu ea. Ce greseala...

"Nu e adevarat!"

Nu realizezi. Nu iti dai seama ca ranesti. Nu te uiti in jur. Iti pasa numai de bunastarea ei. De fericirea ei. Nu si de a mea! Eu am fost prima! Daca ai putea, m-ai trimite pe mine acolo si ai aduce-o pe ea aici...

" Nu e adevarat!"

Nu realizezi. Inca nu realizezi. Esti atat de importanta...Chiar nu realizezi...

"Nu e adevarat!"

Ba este...din pacate este...

Here I go...

"Mda"...nu e chiar cel mai potrivit mod de a incepe un post...mai exact primul post. Asa ca am sa incep cu ceva simplu in aparenta: "Multumesc".
Nu aveam de gand sa incep sa postez pe un blog ceea ce gandesc si ceea ce simt pentru ca de multe ori mi s-a demonstrat ca nu merita sa imi arat adevarata fata. Nici acum nu am de gand sa arat "innerul"[ca sa spun asa]. Secvente din trecut, rataciri ale prezentului si fantasme ale viitorului...
Here I go...

p.s. You really made me smile once again[>^3^<]