Te ascult si nu imi vine sa cred ca existi. Te ascult si nu imi vine sa cred ca acolo undeva iti deschizi sufletul in fata mea. Tu esti un motiv pentru care am ajuns aici. O ratiune de'a mea. O clipa din viata. O scanteiere.
Imi vorbesti despre varsta noastra, despre adolescenta si despre tot ce te bucura. Iar eu te ascult. Te ascult si ma regasesc in tot ce spui.
Candva iti spuneam ca vocea ta ma linisteste. Ca as putea sa te ascult o viata pe Pamant si o alta in alta lume si tot nu m-as satura. Te-as privi la infinit si m-as minuna in continuare de existenta ta ca fiinta umana, cateodta mult prea neinsemnata pentru ceea ce esti cu adevarat. Intr-adevar! Nu esti o fiinta obisnuita. Sunt atatea momente in care te strang in brate si imi este frica sa nu te spargi, sa nu distrug portelanul din care esti facuta. Papusa de portelan! Singura diferenta este ca tu nu esti goala pe dinauntru. Tu ai suflet. Tu ai sentimente. Tu iubesti. Si cateodata suferi. Si asta nu imi place.
Papusa de portelan cu inima de foc, invaluie-ma in caldura si tandretea ta si nu imi da drumul niciodata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu