Am inchis ochii si am sperat...Am sperat ca voi fi fericita.Am sperat ca in jurul meu va fi fericire. Am sperat ca doctorul va nega rezultatul pe care il stiam deja...sau macar ca va fi incurabil sau chiar letal. Dar nu a fost asa! Cineva spunea ca e frumos sa speri, sa visezi. Speranta moare ultima! Cu siguranta....nu. La mine a murit demult. A murit din momentul in care am inceput sa ii ranesc pe cei la care tin. A murit din momentul in care tot ce a fost frumos a durat putin. A murit din momentul in care m-am trezit si am realizat ca traiam un vis si nu realitatea.A murit...Am murit...Totul ramane in urma. O iluzie sfaramata. O scanteiere a trecutului indepartat...O adiere rece, intr-un fel nostalgica...Ramane in urma...o amintire...
De ce?
Pentru ca asa am ales eu...
De ce?
Pentru ca asa am vrut eu...
De ce?
Pentru ca unele intrebari nu au raspunsuri...
De ce?
Nici eu nu mai stiu....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu