În camera cea sumbră vraja ta păleste
Când lacrimi înghetate chipul mi-l brăzdează.
Privesc acum în urmă, te simt tot mai departe,
Dar în lumina fadă amintirea ta invie.
Din neguri imi apare fantasma ta de gheată
Ca un blestem al noptii mă-nvăluie-n tăcere,
Sărutul tau cândva, dulce fior fierbinte
Acum e-o amintire, a înghetat si el.
Înger sau demon, aparente-nselătoare,
Dragoste sau ură, izvor de nostalgie
Mă-nvăluie si parcă în inimă mă ard
Cand tu himeră tandră în brate mă cuprinzi.
Iubirea mea-i o voce, în vuiet surd se sparge,
Privirea ta-i enigma ce nu pot descifra
În tine zace tainic ecoul tineretii
O flacără eternă ce arde neîncetat.
În camera cea sumbră vraja ta păleste,
Dar în lumina fadă amintirea ta invie.
As vrea această clipă să dăinuie etern,
Dar timpul nu asteaptă, timpul nu stă-n loc.
Fara tine nu as fi scris poezia...te iubesc^^
Dar mult ne-am frecat creierii ca sa o scriem. Si eu te iubesc ^^
RăspundețiȘtergere