marți, 13 aprilie 2010

Agonie...


Iti e usor sa ma privesti din camera goala. Coltul tau emana lumina. Ma privesti zambind si totusi zambetul tau nu este cald ca atunci. Sau poate nu il mai simt eu. Totul paleste incet si ma simt din nou ca o umbra ratacita. Tu pleci si camera se intuneca. Ma scufund in intuneric si tristetea ma invaluie. Stau ghemuita intr-un colt cu o tigara in mana. Nu mai vad nimic decat foita cu tutun aprinsa. Duc tigara la gura si trag in piept cu pofta. Scrumul cade pe podea iar eu tusesc. Tutunul imi inunda mintea. Agonie. Durere.Agonie. Nu mai vad nimic in afara de capatul aprins al tigaretei. Suflu plictisita, dar nu vad fum in incapere. Il pot simti si atat. Mai trag o data in piept si sting tigara. Tusea ragusita se aude in incaperea goala.Aprind bricheta. Flacara imi incalzeste fata pentru o secunda. Ma uit in jur. Agonie. Nu pot vedea nimic. Este intuneric. In camera intunecata nu se vede nimic in afara de tigara aprinsa. Este ultima din pachet...

[Imi pare rau]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu