Flashback

"Nici nu mai stiu cum mai am putere sa zambesc.Putere. Cand am avut eu putere? Este foarte ciudat ca o persoana atat de slaba ca mine a pretins vreodata ca este puternica. Nu am fost niciodata asa, desi mi-am dorit.Mi-am dorit sa fiu capabila sa port ranchiuna, sa nu mai privesc inapoi, sa nu mai pun la suflet banalitatile vietii, sa rad de persoanele care au ras de mine.Mi-am dorit din tot sufletul sa nu mai fiu privita ca pe o unealta, sa nu mai fiu folosita si apoi lasata balta. Mi-am dorit IMPOSIBILUL.
Ma uit in urma mea si regret ca am trait atat. Regret ca am trait degeaba.Am trait ca sa ii fac pe altii fericiti.Pe mine nu m-a facut nimeni fericita. Poate ca fericirea nu este pentru mine...
Ma doare in piept. In ultima vreme totul s-a transformat in durere fizica.Ma doare cand zambesc, cand vorbesc, cand respir.
Nu mai stiu sa exprim ce simt cu adevarat. Este ceva obisnuit sa fiu neputincioasa. Cat timp va mai trebui sa arat un zambet fals? Cat timp va trebui sa ma mai prefac, sa spun ca totul este bine cand defapt nu este deloc asa..."

"Nimeni nu are putere sa zambeasca.Nimeni. Nu zambesti din cauza puterii, ci pentru ca ai motive. Motivul iti da putere. Considera-te puternica, ai un motiv.
Imi tremura mana. Ai idee cum se simte? Sunt constienta ca nu ma pot in viata altora. Am ramasla viata mea. Tot ce am putut face a fost sa am incredere in voi, ca sa nu ma bag in viata voastra. Asta nu tot <> ti se pare?
Mie da.
Ai impresia ca esti slaba? Toti traim degeaba, pentru ca lumea exista degeaba.Profita in favoarea ta pana nu se pateaza tot de <>. Stii tu, starea aia similara cu moartea...Nu vrei sa moara ce e in jurul tau. Alege sa traiesti pentru un motiv. Sincer, e cel mai bine. Oricum nu ai de ales, trebuie sa respiri. Moartea trebuie sa te aleaga pe tine, nu tu pe ea. Si nu vorbesc doar de moarte patologica.
Nu ai ce face.
Asta e...
NU ESTI SINGURA."


[Un moment in care m-am ratacit si tu ai fost acolo pentru mine.Arigato^^]