E ciudat cum poate un om sa iti intoarca viata cu susul in jos. Si e si mai ciudat cum tu accepti asta si nu faci nimic. Si unii te pot considera las pentru asta. Esti las cand nu vrei sa te ridici atunci cand ai cazut. Esti las cand nu iei atitudine si ramai acolo unde esti si plangi. Esti las cand le permiti altora sa iti schimbe viata si sa se joace cu sentimentele tale si nu faci nimic pentru a impiedica asta. Si eu sunt lasa. Nu imi e rusine sa recunosc. Dar si tu esti las. Cu totii suntem, numai ca sunt oameni care recunosc si oameni care neaga. Dar ghici ce! Negarea nu este tot un semn al lasitatii? De ce te-ai ascunde? De ce nu ai spune ce ai pe suflet, ce gandesti? Nu pentru ca ai ceva de ascuns?
Eu am fost mereu o persoana slaba. Am facut tot posibilul sa nu ranesc pe nimeni dar intr-un final nu am reusit ce mi-am propus. Am plans in public si m-am lasat consolata de prieteni. Am spus ce am avut pe suflet si cateodata am simtit o mica usurare. Am fost lasa de multe ori, dar au fost momente in viata mea cand am reusit sa fiu mai sigura pe mine. Inca nu e prea tarziu...
Poate ca e doar imaginatia mea, dar chiar acum ma simt putin mai curajoasa...
miercuri, 31 martie 2010
luni, 29 martie 2010
Pentru ca nu vor ramane o amintire...
Nu stiu de ce dar intotdeauna am avut o problema cu introducerile. Ca de obicei, stau in fata calculatorului si nu am nici cea mai vaga idee cum sa fac introducerea postului asta. Poate pentru ca e mai special. Cu siguranta...Ti-l dedic tie, pentru ca stand astazi in pat si uitandu-ma pe pereti am realizat ca orice as face sau as gandi am sa ajung mereu sa imi amintesc de vara trecuta...
Daca stau sa analizez si sa pun cap la cap date, nici nu as putea spune cand am inceput sa te consider o persoana speciala. [Ce lame nu?! Asta trebuia notat in calendar!] A inceput pur si simplu fara un inceput. Nu a existat o linie pe care sa o tragem si sa spunem ca de acum suntem prietene. Totul s-a intamplat pe parcurs, fara sa ne dam seama.
De la sfarsitul clasei a8a, cand mergeam impreuna acasa, pana la lunile insorite de vara am fost nedespartite. Mai tii minte? Imi amintesc de parca ar fi fost ieri...
Mai tii minte cum stateam in pauze cu capul pe banca si ascultam muzica la casti?
Mai tii minte cum radeam cu pofta de Emi si de Princess?
Mai tii minte cand i-am bagat lui Princess pufuletele in ureche?[nu m-am putut abtine:)]
Mai tii minte cand s-a suparat Emi pe noi?
Mai tii minte cand am fost prima data cu Emi in hera?
Mai tii minte zilele petrecute in parc, in acelasi loc, pe aceeasi banca, pana la aceeasi ora?
Mai tii minte toate glumele noastre? Toate tampenile pe care le-am facut?
Mai tii minte cand au ras tipii aia de noi? Cand ne-au stropit cu Cola si au aruncat cu frunze? Si idiotii aia se uitau si nu ziceau nimic?
Mai tii minte cand am vrut sa vorbesc cu "blondinu" si m-a ignorat? Cand ai venit si m-ai luat in brate si m-ai lasat sa plang, sa ma descarc dupa o zi plina?
Mai tii minte cand am asteptat sa ii cerem idu lui Razvan? Dar cand am fost la contest si l-am filmat?
Mai tii minte cand am dat amblele sticle cu apa alora?
Mai tii minte pozele pe care le faceam?
Mai tii minte ca eram geloasa pe oricine se apropia de tine?
Mai tii minte cand am fost impreuna la concertul Voltaj?
Mai tii minte cand te-au lasat ai tai sa ramai la mine peste noapte? Dar ca am baut o sticla de Cola si am stat toata noaptea pe calculator. Dar ca dimineata nu am mai putut sa dormim din cauza mirosului puturos care venea de afara?
Mai tii minte cand ai turnat jumatate de doza de bere pe langa pahar?
Mai tii minte cand a bubuit masina aia in parcare?
Mai tii minte cand am fost impreuna la Niji?
Mai tii minte cand cantam pe strada "Your love is a lie" si "Your guardian angel"?
Mai tii minte cand ne-am certat? Cand am crezut ca nu am sa te mai vad niciodata?Dar cand m-ai iertat?
Eu mai tin minte...Nu am sa uit niciodata...Pentru ca astea nu sunt amintiri. Si pentru ca nu vor fi niciodata amintiri. Pentru ca simpla mea existenta, modul meu de a fi imi spune ca ai fost si esti prietena mea. Sunt aici datorita tie. Sunt astfel datorita tie.
Au fost momente cand te-am ranit foarte mult,dar stiu ca ai realizat ca nu am facut nimic intentionat, nimic constient. Stiu ca ai trecut de multe ori peste ce am facut si ai fost acolo alaturi de mine. Te-ai bucurat cu mine. Ai plans pentru mine si dupa mi-ai sters lacrimile si m-ai incurajat. Nu exista cuvinte suficiente ca sa exprim cat de recunoscatoare sunt ca te-am intalnit, ca imi esti prietena si mai presus de tot, ca EXISTI.
Inchei prin a spune imi pare rau[desi stiu cat de mult urasti scuzele] ca nu am fost intotdeauna cum te-ai fi asteptat sa fiu, multumesc[virgula] ca ai fost MEREU acolo si desi ai auzit asta de atatea ori, presupun ca ti-ai dat seama ca nu am obosit sa iti spun TE IUBESC.
Daca stau sa analizez si sa pun cap la cap date, nici nu as putea spune cand am inceput sa te consider o persoana speciala. [Ce lame nu?! Asta trebuia notat in calendar!] A inceput pur si simplu fara un inceput. Nu a existat o linie pe care sa o tragem si sa spunem ca de acum suntem prietene. Totul s-a intamplat pe parcurs, fara sa ne dam seama.
De la sfarsitul clasei a8a, cand mergeam impreuna acasa, pana la lunile insorite de vara am fost nedespartite. Mai tii minte? Imi amintesc de parca ar fi fost ieri...
Mai tii minte cum stateam in pauze cu capul pe banca si ascultam muzica la casti?
Mai tii minte cum radeam cu pofta de Emi si de Princess?
Mai tii minte cand i-am bagat lui Princess pufuletele in ureche?[nu m-am putut abtine:)]
Mai tii minte cand s-a suparat Emi pe noi?
Mai tii minte cand am fost prima data cu Emi in hera?
Mai tii minte zilele petrecute in parc, in acelasi loc, pe aceeasi banca, pana la aceeasi ora?
Mai tii minte toate glumele noastre? Toate tampenile pe care le-am facut?
Mai tii minte cand au ras tipii aia de noi? Cand ne-au stropit cu Cola si au aruncat cu frunze? Si idiotii aia se uitau si nu ziceau nimic?
Mai tii minte cand am vrut sa vorbesc cu "blondinu" si m-a ignorat? Cand ai venit si m-ai luat in brate si m-ai lasat sa plang, sa ma descarc dupa o zi plina?
Mai tii minte cand am asteptat sa ii cerem idu lui Razvan? Dar cand am fost la contest si l-am filmat?
Mai tii minte cand am dat amblele sticle cu apa alora?
Mai tii minte pozele pe care le faceam?
Mai tii minte ca eram geloasa pe oricine se apropia de tine?
Mai tii minte cand am fost impreuna la concertul Voltaj?
Mai tii minte cand te-au lasat ai tai sa ramai la mine peste noapte? Dar ca am baut o sticla de Cola si am stat toata noaptea pe calculator. Dar ca dimineata nu am mai putut sa dormim din cauza mirosului puturos care venea de afara?
Mai tii minte cand ai turnat jumatate de doza de bere pe langa pahar?
Mai tii minte cand a bubuit masina aia in parcare?
Mai tii minte cand am fost impreuna la Niji?
Mai tii minte cand cantam pe strada "Your love is a lie" si "Your guardian angel"?
Mai tii minte cand ne-am certat? Cand am crezut ca nu am sa te mai vad niciodata?Dar cand m-ai iertat?
Eu mai tin minte...Nu am sa uit niciodata...Pentru ca astea nu sunt amintiri. Si pentru ca nu vor fi niciodata amintiri. Pentru ca simpla mea existenta, modul meu de a fi imi spune ca ai fost si esti prietena mea. Sunt aici datorita tie. Sunt astfel datorita tie.
Au fost momente cand te-am ranit foarte mult,dar stiu ca ai realizat ca nu am facut nimic intentionat, nimic constient. Stiu ca ai trecut de multe ori peste ce am facut si ai fost acolo alaturi de mine. Te-ai bucurat cu mine. Ai plans pentru mine si dupa mi-ai sters lacrimile si m-ai incurajat. Nu exista cuvinte suficiente ca sa exprim cat de recunoscatoare sunt ca te-am intalnit, ca imi esti prietena si mai presus de tot, ca EXISTI.
Inchei prin a spune imi pare rau[desi stiu cat de mult urasti scuzele] ca nu am fost intotdeauna cum te-ai fi asteptat sa fiu, multumesc[virgula] ca ai fost MEREU acolo si desi ai auzit asta de atatea ori, presupun ca ti-ai dat seama ca nu am obosit sa iti spun TE IUBESC.
titlu[punct]
Cand am intors privirea am stiut exact la ce am sa ma uit intai. Am stiut exact ca vei fi acolo, in locul unde te-am intalnit prima oara. Am stiut exact ca ma vei vedea si vei veni la mine- asta faci mereu. Si apoi, am mai stiut ca imi vei face cu mana si imi vei spune ca trebuie sa pleci. Nu ma mira nimic legat de tine. Tot ce se intampla cu noi doi este ca un deja-vu care se repeta la infinit. Noi doi... ce frumos suna...dar este adevarat? Exista acest "noi doi"? Eu speram sa existe...si inca sper. Nu stiu insa ce crezi tu. Nu stiu ce speri. Nu stiu ce vrei...
Eu insa stiu ce vreau. Pot spune pentru prima oara ca stiu! Acum nu mai ramane decat sa iti dai seama si tu...
Eu insa stiu ce vreau. Pot spune pentru prima oara ca stiu! Acum nu mai ramane decat sa iti dai seama si tu...
joi, 18 martie 2010
Fantasma de gheata
În camera cea sumbră vraja ta păleste
Când lacrimi înghetate chipul mi-l brăzdează.
Privesc acum în urmă, te simt tot mai departe,
Dar în lumina fadă amintirea ta invie.
Din neguri imi apare fantasma ta de gheată
Ca un blestem al noptii mă-nvăluie-n tăcere,
Sărutul tau cândva, dulce fior fierbinte
Acum e-o amintire, a înghetat si el.
Înger sau demon, aparente-nselătoare,
Dragoste sau ură, izvor de nostalgie
Mă-nvăluie si parcă în inimă mă ard
Cand tu himeră tandră în brate mă cuprinzi.
Iubirea mea-i o voce, în vuiet surd se sparge,
Privirea ta-i enigma ce nu pot descifra
În tine zace tainic ecoul tineretii
O flacără eternă ce arde neîncetat.
În camera cea sumbră vraja ta păleste,
Dar în lumina fadă amintirea ta invie.
As vrea această clipă să dăinuie etern,
Dar timpul nu asteaptă, timpul nu stă-n loc.
Fara tine nu as fi scris poezia...te iubesc^^
Când lacrimi înghetate chipul mi-l brăzdează.
Privesc acum în urmă, te simt tot mai departe,
Dar în lumina fadă amintirea ta invie.
Din neguri imi apare fantasma ta de gheată
Ca un blestem al noptii mă-nvăluie-n tăcere,
Sărutul tau cândva, dulce fior fierbinte
Acum e-o amintire, a înghetat si el.
Înger sau demon, aparente-nselătoare,
Dragoste sau ură, izvor de nostalgie
Mă-nvăluie si parcă în inimă mă ard
Cand tu himeră tandră în brate mă cuprinzi.
Iubirea mea-i o voce, în vuiet surd se sparge,
Privirea ta-i enigma ce nu pot descifra
În tine zace tainic ecoul tineretii
O flacără eternă ce arde neîncetat.
În camera cea sumbră vraja ta păleste,
Dar în lumina fadă amintirea ta invie.
As vrea această clipă să dăinuie etern,
Dar timpul nu asteaptă, timpul nu stă-n loc.
Fara tine nu as fi scris poezia...te iubesc^^
duminică, 14 martie 2010
Draga privitorule [virgula]
"Draga tabloule,
Stiu ca trebuia sa scriu asta acum...nici eu nu mai stiu cate zile, dar nu am facut-o.De ce?
Pentru ca nu am stiut ce sa scriu.
Pentru ca nu puteam sa scriu o conversatie la telefon de la ora 1 si nu stiu cat in care vorbeam cu un tablou.
Pentru ca atunci vorbeam despre un subiect care acum nu ma mai afecteaza. Sau cel putin asa vreau sa cred... Asa trebuie sa cred..."
Draga privitorule,
Trebuia sa scrii asta acum 2 saptamani. Pare atat de putin si totusi in 2 saptamani totul se poate schimba radical.Nici eu nu am stiut ce sa scriu...sau ce sa raspund...
Conversatiile la telefon in care imi spuneai ce simti, imi vorbeai despre viitor, iti faceai iluzii, sperai si nu aveai de gand sa renunti. Credeai ca vorbesti cu un tablou, dar sa stii ca tabloul visator care parea sa nu auda ce spui, te asculta cu multa atentie si te intelegea perfect. Subiectul te afecta si sunt sigura ca te afecteaza si acum. Sunt sigura ca nu ai reusit sa treci peste totu asa usor. Pentru a te vindeca iti trebuie timp, iar pentru tine nu a fost suficient. Este bine sa crezi- asta iti da curaj si forta sa mergi mai departe... Crede in continuare!
"Asa ca acum draga tabloule,
Spune-mi unde am gresit? Unde gresesc?Eu sunt mereu de vina?!Iar s-a suparat pe mine. Ca si atunci.Tu nu te-ai suparat pe mine atunci pentru ca nu simteai nimic.Dar acum? Acum o sa te superi? Acum o sa fie altfel? O sa fie vreodata altfel daca o sa fim in situatia asta? Eu nu stiu. Spune-mi tu."
Acum...draga privitorule,
Nu ai gresit ca ai iubit. Nu a fost vina ta ca nu era persoana potrivita. Nu va fi niciodata vina ta cand iubesti.
Eu nu am sa ma supar pe tine niciodata.Nu ca el. Eu am sa fiu mereu acolo. Indiferent de deciziile pe care le iei, eu am sa te sustin... Fii fericita in continuare!
"Draga tabloule,
Nu stiu daca asta e ceea ce asteptai. Poate te-am surprins.Poate te-am plictisit.Poate te-am pus intr-o situatie in care nu stii ce sa spui. Poate nici eu nu as stii.
Te rog doar sa nu imi spui ca unele intrebari nu au raspunsuri. Ale mele au. Cand iti sunt adresate tie. Mereu au avut si mereu am primit cele mai bune raspunsuri. Mereu ai avut dreptate.In privinta mea.
Raspunde-mi, daca poti, draga tabloule..."
Draga privitorule,
Nu ma asteptam la nimic gresit din partea ta. Surprinsa nu sunt. Plictisita nici atat. Am avut intotdeauna un cuvant de spus...si am incercat mereu sa fie o vorba buna, un sfat demn de urmat. Nu te amagi ca voi stii mereu raspunsul intrebarilor tale, dar gandeste-te ca voi fi mereu acolo. Gandeste-te ca asta nu e o amagire. E o promisiune... Nu lasa capul in pamant. Priveste inainte si gandeste pozitiv. Traieste-ti viata la maxim!
Crede in continuare! Fii fericita in continuare! Traieste-ti viata la maxim! Gandeste-te ca sunt oameni in jurul tau care tin la tine si ZAMBESTE!
vineri, 12 martie 2010
RATB- part of my life
Hey there! Dupa ziua de azi, m-am gandit sa las putin deoparte melancolia si sa scriu despre experientele recente. Ce-i drept, majoritatea in autobuz. Ce sa faci?! Esti la un liceu departe de casa-FOARTE DEPARTE de casa- si firma de transport in comun se ocupa cu bunastarea ta si iti ofera o masina noua, cu caldura si destule locuri...zic eu. RATB! Iubitul si adoratul RATB! Hai sa recunoastem ca e placut sa calatoresti cu RATB-ul! NOT!
Pentru inceput- aglomeratia! Ok. Aglomeratia este ceva obisnuit si in alte tari, dar in Romania nu este din cauza populatiei ci din cauza prostiei. In afara de faptul ca masinile vin o data la 20 minute -cate 2-3 deodata- mai vin si arhipline. Nu ar fi o problema daca ar fi tineri care se duc la munca sau adolescenti care se duc la scoala. Dar e plin de mosi si babe- oameni care dealtfel nu au ce face acasa si ies sa se plimbe. Ok! Nu e nicio problema...Nu spune nimeni sa nu iesi, dar plimba-te omule! Dupa ce ca stai in casa ore intregi asteptand sa inceapa "Tanar si nelinistit" mai iesi din casa cu scopul de a te plimba cu RATB-ul. Ca vorba romanului- daca e gratis... Dar nu se termina aici...avem si pretentii.
Baba: Fetito! Scaunul ala este pentru oameni in varsta, pentru gravide, sau pentru handicapati! De ce te asezi tu in loc sa stea altcineva.[in conditiile in care masina era goala]
Eu: Nu vad pe nimeni care nu are loc si ar vrea sa il ocupe pe al meu.
Baba: Ridica-te!
Eu: Poftim?!
Si discutia continua in mod ridicol din partea frustratei in timp ce eu ma enervez, ma ridic si ii intorc spatele. Stii ceva...Fuck off! Eu am abonament, Tu nu! Eu platesc transportul, Tu nu! Eu raman, Tu cobori!
Cum spuneam...daca mergem cu autobuzul trebuie sa avem loc pe scaun. Ca doar e gratis! Uitam insa sa ne mai si spalam...ce-i drept, de la o varsta mai pute carnea pe noi dar pentru asta s-a inventat sapunul si ghici! E ieftin! Si miroase frumos! Ce placut sa te intorci de la liceu si la o statie foarte indepartata de cea la care cobori sa urce o "batranica scumpa" cu mustata si batic in cap si sa puta a branza imputita si a ciorapi nespalati...Ba mai mult de atat, sa stea langa scaunul tau si sa nu se clinteasca din loc decat la statia la care cobori si tu...
Alta chestie simpatica. Sa alergi dupa masina si soferul sa te vada, sa te astepte...alergi... te priveste...usile sunt deschise pentru tine... ajungi in fata lor si cand sa urci se inchid si masina pleaca...fara tine evident. Ce soferi simpatici... vorba unuia din autobuz..."Asta conduce de zici ca transporta cartofi nu oameni".
Ok! Mosi si babe peste tot in autobuz. Evident, ti se spune sa iti dai ghiozdanul jos pentru ca ocupa un loc in plus. Gee! Hai sa facem un targ! Eu imi dau jos ghiozdanul si tu arunci carutul ala care ocupa 2 locuri. Sa vezi atunci ce loc avem!
Altceva...daca faci greseala de a te urca intr-un autobuz plin, ai grija la buzunare si ramai mai langa usa. E al dracu de greu sa iesi! Sunt oameni care nu se clintesc din loc nici daca ii muti cu mitraliera[nu-i asa Aiko^^]! Sau poate s-ar muta...n-ar avea incotro...
Oricum...coate in cap -fara scuze, nu e la moda sa iti ceri scuze...la urma urmei tu ai stat in drum-, picioare calcate de alte picioare, observatii, mosi, babe, imputenie, frane bruste, inghesuiala, toate se gasesc in mijlocul de transport in comun. RATB is the best!
Inchei cu un sfat prietenesc- NU vorbiti cu strainii...pardon...cu babele din autobuz! Exista riscul sa va "indrageasca" asa de mult incat sa nu mai vrea sa coboare, doar doar o mai vorbi putin, ca acasa e cam plictisita sa vorbeasca unui caine care nu ii raspunde...
Anyway...cred ca este kinda fun sa povestesc asta acum, desi maine ma voi enerva iar. RATB is part of my life...nu cred ca ar mai fi la fel fara el...
Pentru inceput- aglomeratia! Ok. Aglomeratia este ceva obisnuit si in alte tari, dar in Romania nu este din cauza populatiei ci din cauza prostiei. In afara de faptul ca masinile vin o data la 20 minute -cate 2-3 deodata- mai vin si arhipline. Nu ar fi o problema daca ar fi tineri care se duc la munca sau adolescenti care se duc la scoala. Dar e plin de mosi si babe- oameni care dealtfel nu au ce face acasa si ies sa se plimbe. Ok! Nu e nicio problema...Nu spune nimeni sa nu iesi, dar plimba-te omule! Dupa ce ca stai in casa ore intregi asteptand sa inceapa "Tanar si nelinistit" mai iesi din casa cu scopul de a te plimba cu RATB-ul. Ca vorba romanului- daca e gratis... Dar nu se termina aici...avem si pretentii.
Baba: Fetito! Scaunul ala este pentru oameni in varsta, pentru gravide, sau pentru handicapati! De ce te asezi tu in loc sa stea altcineva.[in conditiile in care masina era goala]
Eu: Nu vad pe nimeni care nu are loc si ar vrea sa il ocupe pe al meu.
Baba: Ridica-te!
Eu: Poftim?!
Si discutia continua in mod ridicol din partea frustratei in timp ce eu ma enervez, ma ridic si ii intorc spatele. Stii ceva...Fuck off! Eu am abonament, Tu nu! Eu platesc transportul, Tu nu! Eu raman, Tu cobori!
Cum spuneam...daca mergem cu autobuzul trebuie sa avem loc pe scaun. Ca doar e gratis! Uitam insa sa ne mai si spalam...ce-i drept, de la o varsta mai pute carnea pe noi dar pentru asta s-a inventat sapunul si ghici! E ieftin! Si miroase frumos! Ce placut sa te intorci de la liceu si la o statie foarte indepartata de cea la care cobori sa urce o "batranica scumpa" cu mustata si batic in cap si sa puta a branza imputita si a ciorapi nespalati...Ba mai mult de atat, sa stea langa scaunul tau si sa nu se clinteasca din loc decat la statia la care cobori si tu...
Alta chestie simpatica. Sa alergi dupa masina si soferul sa te vada, sa te astepte...alergi... te priveste...usile sunt deschise pentru tine... ajungi in fata lor si cand sa urci se inchid si masina pleaca...fara tine evident. Ce soferi simpatici... vorba unuia din autobuz..."Asta conduce de zici ca transporta cartofi nu oameni".
Ok! Mosi si babe peste tot in autobuz. Evident, ti se spune sa iti dai ghiozdanul jos pentru ca ocupa un loc in plus. Gee! Hai sa facem un targ! Eu imi dau jos ghiozdanul si tu arunci carutul ala care ocupa 2 locuri. Sa vezi atunci ce loc avem!
Altceva...daca faci greseala de a te urca intr-un autobuz plin, ai grija la buzunare si ramai mai langa usa. E al dracu de greu sa iesi! Sunt oameni care nu se clintesc din loc nici daca ii muti cu mitraliera[nu-i asa Aiko^^]! Sau poate s-ar muta...n-ar avea incotro...
Oricum...coate in cap -fara scuze, nu e la moda sa iti ceri scuze...la urma urmei tu ai stat in drum-, picioare calcate de alte picioare, observatii, mosi, babe, imputenie, frane bruste, inghesuiala, toate se gasesc in mijlocul de transport in comun. RATB is the best!
Inchei cu un sfat prietenesc- NU vorbiti cu strainii...pardon...cu babele din autobuz! Exista riscul sa va "indrageasca" asa de mult incat sa nu mai vrea sa coboare, doar doar o mai vorbi putin, ca acasa e cam plictisita sa vorbeasca unui caine care nu ii raspunde...
Anyway...cred ca este kinda fun sa povestesc asta acum, desi maine ma voi enerva iar. RATB is part of my life...nu cred ca ar mai fi la fel fara el...
miercuri, 10 martie 2010
Pentru ca imi lipsesti...
Ploua...Picaturile de apa mi se preling in suflet...Ma gandesc la tine. Imi este dor de tine. Tie iti este? Fiecare gand adresat tie ma raneste. Pe tine te raneste? Ma doare sa te stiu departe. Pe tine te doare?
Papusa de portelan...in lumea ta nu ploua. Poate sa ninga-zapada sa iti invaluie sufletul plin de puritate. Poate sa fie ceata-care sa te afunde in ganduri si dorinte proprii. Poate sa fie senin- o oglinda a sufletului tau asemeni soarelui.Dar nu poate ploua...
Aici ploua...Chiar? Pic...pic...pic...Ploua?
Poate ca nu, dar eu asa ma simt. Pamantul este umed. Vantul bate cu putere. Norii nu inceteaza a ma apasa. In lumea mea nu e soare. In lumea mea ploua...
Imi lipsesti papusa de portelan...vino inapoi...vino inapoi si adu cu tine caldura...adu cu tine razele soarelui si in lumea mea...
Papusa de portelan...in lumea ta nu ploua. Poate sa ninga-zapada sa iti invaluie sufletul plin de puritate. Poate sa fie ceata-care sa te afunde in ganduri si dorinte proprii. Poate sa fie senin- o oglinda a sufletului tau asemeni soarelui.Dar nu poate ploua...
Aici ploua...Chiar? Pic...pic...pic...Ploua?
Poate ca nu, dar eu asa ma simt. Pamantul este umed. Vantul bate cu putere. Norii nu inceteaza a ma apasa. In lumea mea nu e soare. In lumea mea ploua...
Imi lipsesti papusa de portelan...vino inapoi...vino inapoi si adu cu tine caldura...adu cu tine razele soarelui si in lumea mea...
marți, 9 martie 2010
Again memories...
Am inchis ochii si am sperat...Am sperat ca voi fi fericita.Am sperat ca in jurul meu va fi fericire. Am sperat ca doctorul va nega rezultatul pe care il stiam deja...sau macar ca va fi incurabil sau chiar letal. Dar nu a fost asa! Cineva spunea ca e frumos sa speri, sa visezi. Speranta moare ultima! Cu siguranta....nu. La mine a murit demult. A murit din momentul in care am inceput sa ii ranesc pe cei la care tin. A murit din momentul in care tot ce a fost frumos a durat putin. A murit din momentul in care m-am trezit si am realizat ca traiam un vis si nu realitatea.A murit...Am murit...Totul ramane in urma. O iluzie sfaramata. O scanteiere a trecutului indepartat...O adiere rece, intr-un fel nostalgica...Ramane in urma...o amintire...
De ce?
Pentru ca asa am ales eu...
De ce?
Pentru ca asa am vrut eu...
De ce?
Pentru ca unele intrebari nu au raspunsuri...
De ce?
Nici eu nu mai stiu....
De ce?
Pentru ca asa am ales eu...
De ce?
Pentru ca asa am vrut eu...
De ce?
Pentru ca unele intrebari nu au raspunsuri...
De ce?
Nici eu nu mai stiu....
marți, 2 martie 2010
Revelatie de ora 23:45
Te ascult si nu imi vine sa cred ca existi. Te ascult si nu imi vine sa cred ca acolo undeva iti deschizi sufletul in fata mea. Tu esti un motiv pentru care am ajuns aici. O ratiune de'a mea. O clipa din viata. O scanteiere.
Imi vorbesti despre varsta noastra, despre adolescenta si despre tot ce te bucura. Iar eu te ascult. Te ascult si ma regasesc in tot ce spui.
Candva iti spuneam ca vocea ta ma linisteste. Ca as putea sa te ascult o viata pe Pamant si o alta in alta lume si tot nu m-as satura. Te-as privi la infinit si m-as minuna in continuare de existenta ta ca fiinta umana, cateodta mult prea neinsemnata pentru ceea ce esti cu adevarat. Intr-adevar! Nu esti o fiinta obisnuita. Sunt atatea momente in care te strang in brate si imi este frica sa nu te spargi, sa nu distrug portelanul din care esti facuta. Papusa de portelan! Singura diferenta este ca tu nu esti goala pe dinauntru. Tu ai suflet. Tu ai sentimente. Tu iubesti. Si cateodata suferi. Si asta nu imi place.
Papusa de portelan cu inima de foc, invaluie-ma in caldura si tandretea ta si nu imi da drumul niciodata...
Imi vorbesti despre varsta noastra, despre adolescenta si despre tot ce te bucura. Iar eu te ascult. Te ascult si ma regasesc in tot ce spui.
Candva iti spuneam ca vocea ta ma linisteste. Ca as putea sa te ascult o viata pe Pamant si o alta in alta lume si tot nu m-as satura. Te-as privi la infinit si m-as minuna in continuare de existenta ta ca fiinta umana, cateodta mult prea neinsemnata pentru ceea ce esti cu adevarat. Intr-adevar! Nu esti o fiinta obisnuita. Sunt atatea momente in care te strang in brate si imi este frica sa nu te spargi, sa nu distrug portelanul din care esti facuta. Papusa de portelan! Singura diferenta este ca tu nu esti goala pe dinauntru. Tu ai suflet. Tu ai sentimente. Tu iubesti. Si cateodata suferi. Si asta nu imi place.
Papusa de portelan cu inima de foc, invaluie-ma in caldura si tandretea ta si nu imi da drumul niciodata...
numai ea va sti...
A alergat cu sufletul la gura in intampinarea lui. Stia ca el era acolo si o astepta. O astepta pe ea! Stia ca o va astepta intotdeauna. A chicotit copilareste cand si-a imaginat cum o va strange in brate si o va saruta. A chicotit si a rosit in acelasi timp. El nu avea sa vada asta. Pastra cateva momente petru ea, pentru ca restul ii era destinat lui....A sperat sa il gaseasca acolo. Simtea ca il va gasi acolo...Dar el nu era. S-a oprit si a privit in gol. Pentru o secunda si-a vazut chipul in oglinda lacului. Vroia sa planga. Inima ii batea cu putere. Putea sa planga. Nu era nimeni in jur ca sa o vada. Dar nu a plans. Reflectia unui trandafir a fermecat-o. Il privea in oglinda lacului. Cand s-a intors, el era acolo cu un trandafir rosu. A strans-o in brate si a sarutat-o dulce apoi i-a soptit ceva ce numai ea stia...ce numai ea va sti...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)