Alter ego...

Am privit ratacita in jur...Imi era greu sa respir asa ca am ingenunchiat in mijlocul multimii de oameni care treceau nepasatori. Durerea ma sfasia din interior. Am dus mana la piept si am incercat sa ma linistesc. Mi-am smuls medalionul de la gat- era prea strans iar snurul lui parea ca se innoda din ce in se mai tare. Am inceput sa plang. Se parea ca nimeni nu ma auzea...Nimeni nu vroia sa ma auda.....

...Nimeni nu vroia sa o auda. Ma uitam la silueta care isi pierdea stralucirea pe masura ce isi dadea si ultima suflare pe asfaltul rece. Era inconjurata de lume, dar era ca si cand era singura. Se lupta cu moartea si pierdea. Plangea. Dar nu plangea pentru ca ii era frica. Plangea pentru ca se resemna. Pentru ca stia ca va muri si nu va mai putea face nimic. Plangea...Intr-un moment de ratacire chipul fetei mi s-a parut cunoscut. Ca intr-un deja vu am simtit ca l-am vazut in oglinda. Am mai vazut-o o data inainte sa se prabuseasca fara suflare. Se stinsese. Nimeni nu vrusese sa o auda...nimeni nu vrusese sa ma auda...Ma uitam la silueta care isi pierduse stralucirea...Ma uitam si stiam ca acea fata eram eu...

And that was her decision...

Te-ai departat...Te-ai departat si numai eu simt asta...

"Nu e adevarat!"

Nu realizezi. Nu vrei sa realizezi! Ai ales-o pe ea. Si ea nu te iubeste cum te iubesc eu. Eu te-am cunoscut prima! Eu ti-am fost alaturi! NU EA! Eu ti-am facut cunostinta cu ea. Ce greseala...

"Nu e adevarat!"

Nu realizezi. Nu iti dai seama ca ranesti. Nu te uiti in jur. Iti pasa numai de bunastarea ei. De fericirea ei. Nu si de a mea! Eu am fost prima! Daca ai putea, m-ai trimite pe mine acolo si ai aduce-o pe ea aici...

" Nu e adevarat!"

Nu realizezi. Inca nu realizezi. Esti atat de importanta...Chiar nu realizezi...

"Nu e adevarat!"

Ba este...din pacate este...

Here I go...

"Mda"...nu e chiar cel mai potrivit mod de a incepe un post...mai exact primul post. Asa ca am sa incep cu ceva simplu in aparenta: "Multumesc".
Nu aveam de gand sa incep sa postez pe un blog ceea ce gandesc si ceea ce simt pentru ca de multe ori mi s-a demonstrat ca nu merita sa imi arat adevarata fata. Nici acum nu am de gand sa arat "innerul"[ca sa spun asa]. Secvente din trecut, rataciri ale prezentului si fantasme ale viitorului...
Here I go...

p.s. You really made me smile once again[>^3^<]